What's wrong with my life?!

Hello fetelor! Da!!! Iar am facut-o!!! Iar am promis ca de"azi  o sa fiu mai activa pe blog" si....nimic! nada! El Grande nada!! Imi este clar ca nu mai trebuie sa va promit nimic, fiindca....se vede ce se intampla cu promisiunile mele.

Voi stiti ca eu nu prea va spun ce se intampla in afara "vietii mele virtuale" ca sa-i spun asa si asta pentru ca in primul rand vreau sa tin aceste doua planuri separate, oamenii din "viata mea reala" nu prea stiu ca ma ocup cu clipuri pe YouTube sau cu blogul si nu vreau sa le spun fiindca au o multime de preconceptii tampite la care nici nu vreau sa ajung. Iar in al doilea rand, aici este un loc unde sa ne simtim bine, sa ne amuzam, sa invatam lucruri noi si mai ales sa ne deconectam de la lumea stresanta din exterior.

Dar....in ultima perioada au aparut niste probleme care nu m-au lasat in mod efecgtiv in pace. Desi sunt o persoana pozitiva si deschisa mai am si eu momente ca orice om pe lumea asta cand nu pot sa fiu numai roz si happy. Vreau sa va povestesc, in mare, ce se intampla fiiidca asta cred ca o sa ma faca sa ma simt mai bine si in plus nu pot sa fiu ipocrita sa zic "vai ce bine e totul si ce fericita sunt" cand in realitate totul este pe dos. Daca vi se pare prea mult sau vi se pare deplasat acest post, puteti sa-l inchideti. Nu oblig pe nimeni sa ma urmareasca daca ceva il deranjeaza din ce fac sau ce spun!

Ca sa ma intelegeti mai bine, o sa incep povestea de undeva din trecut. Ce nu cred ca stiti voi despre mine si ce nu v-am spus niciodata este ca eu nu am tata, nu am avut niciodata si asta pentru ca tata a murit la trei luni si jumatate dupa ce m-am nascut eu. A murit din cauza unui cancer nenorocit la stomac pe care nici nu stia ca il are pana in ultima faza. In fine, nu intru in detalii, cert este ca mi-a lipsit intotdeauna si ca pe masura ce am crescut si au trecut anii i-am simtit lipsa din ce in ce mai tare. Si ca acum nu am nici o poza cu el sau vreun lucru persona de-al lui fiindca la trei ani dupa ce a murit, ne-a ars casa in care am locuit cu tot ce mai ramasese de la el.

Asa ca prima data cand "l-am vazut" in mod efectiv a fost acum tri ani cand a murit bunica mea si cand groparii i-au sapat mormantul iar din cauza unor tampenii facute de ei au fost niste probleme cu mormantul lui care s-a surpat, a cazut tot pe acolo, in fine. Au trebuit sa-l scoata si pe el de acoloe (sau mai bine zis, ce mai ramases din el) si sa-l bage intr-un sac de panza (asa se procedeaza aici, in zona unde stau). Nu pot sa va explic cat de oribil e golul din stomac pe care l-am simtit in momentul in care am vazut sacul ala. Si nu de greata sau sila sau mai stiu eu ce. Ci pentru toata lipsa aia de ani de zile si toate chestiile pe care le-am facut si la care el nu a fost prezent le vedeam adunate in sacul ala. Nu vreau sa dramatizez sau sa credeti ca am nevoie de compatimire dar chiar nici eu si nici mama nu am avut o viata usoara si nu numai din cauza asta, asa ca cel putin din punctul meu de vedere se justifica ce am simtit.

In fine, a murit bunica-mea, s-a rezolvat si cu mormantul, i-am bagat pe amandoi la loc (si ca o chestie haioassa ei nu s-au suportat cat au trait si uitati unde au ajuns :)) ), ne-am vazut de ale noastre pana acum o saptamana Cand am aflat ca din splendida inspiratie a unui preot cineva s-a apucat sa-si faca un cavou peste mormintele lor!

La inceput am zis ca este o gluma proasta si ca cineva isi bate joc de noi dar avand in vedere ca traim in Romania unde sunt extrem de fregvente aceste lucruri, am mers (adica eu si mama) sa vedem....si da este adevarat. 

Problema noastra in momentul de fata este nu ca si-a facut cineva cavoul peste locurile alea ci ca nu mai stim sigur daca tata si bunica-mea sunt acolo, sub cavaou, fiindca pe aici se practica profanarea de morminte la liber (din nou traim in Romania).

Cam asta e situatia in momentul de fata, urmeaza sa luam masurile legale ca sa vedem daca au fost sau nu scosi de acolo (fiindca am gasit oase umane  raspandite si prin apropierea mormintelor) si dupa vom vedea cum mai decurge situatia.

Nu ma afecteaza fizic sau ceva de genul asta dar ma indigna faptul ca si ultimul lucru care a mai rams din tata este batjocorit de niste nenorociti care nu se mai satura de bani. Nu stiu ce o sa se intple dar cumva cumva o sa se rezolve si situatia asta. In momentul de fata trebuie sa o tin si pe mama intreaga fiindca ea nu prea reactioneaza bine la probleme si asata-mi mai lipseste sa se dezintegreze si ea :-/

Imi pare rau ca nu este genul de post la care va asteptati si ca nu sunt asa de vesele dar aveam nevoie, in acelasi tmp sa ma descarc, fiindca pe mine nu ma asculta nimeni si nu intereseaza pe nimeni prin ce trec (nu ca voi ar trebuii sa fiti interesate de tampeniile mele personale), iar asta este modul cel mai bun pe care l-am gasit.

O sa ma refac cat de repede se poate si o sa fac tot posibilul sa imi revin, nu promit ce si cand dar sper sa reusesc.

Daca ati citit  pana la final va multumesc din suflet si va ador, iar daca voi considerati ca am intrecut masura cu confesiunile imi cer scuze. Oricum va ador si va pup pe toate!!! >:D< :-*

Nicoleta