21 aprilie 2014

Pentru fetele care ma urmaresc pe YouTube...si nu numai

Drragele mele, azi am avut o “revelatie” ca sa-i zic asa :) De fieccare data cand cineva ma intreaba “de ce faci clipuri pe youtube?” am  raspunsuri de genul “pentru ca imi place1″ sau “fiindca am posibilitatea sa invat lucruri noi si sa intru in legatura cu multe persoane la care nici nu ma-si fi gandit altfel”, ceea ce este adevarat dar nu este esenta. Tot timpul stiam ca motivul principal pentru care fac clipuri pe YouTube este altul dar nu stiam sa-l definesc in mod concret. Astazi in timp ce imi verificam clipul pe care l-am urcat pe canalul de youtube m-a traznit din senis raspunsul la acel “de ce?”.
Ca sa va raspun am sa incep prin a va povestii cate ceva despre mine. Eu am fost intotdeauna genul ala de copil pe care toata lumea il arata cu degetul si nu de bine. Eram cea mai ciudata dintre ciudati, magarul intre oi sau  cum vreti voi sa-i ziceti. Ideea este ca din prisma multor defecte eram tot timpul figura de care se radea in scoala si in afara ei…Aveam si de ce, la inceputul scolii eram o chestie mica, slaba, alba la fata dar cu un par de culoarea morcovului (nu glumesc, chhiar asa era parul meu de culoarea morcovului!), aveam strabism extrem de avansat si veneam dintr-o alta parte a tarii (a universului, dupa parerea unora) cu un accent ardelenesc foarte puternic prin care mai strecuram si cateva cuvinte in maghiara (pentru cei din scoala sunau ca un fel de chineza). Eram cidatenia ciudateniei, ce mai! In timp, toate rasetele, violenta si discriminarea copiilor, a profesorilor si chiar a oamenilor din jurul meu m-a facut sa ma inchid in mine, sa devin extrem de timida (ceea ce, evident, era tratata ca prostie de toata lumea – si inca mai este) , sa ma detest ca persoana si sa consider in mod constant ca sunt dereglata, ca sunt unspecimen care nu ar trebuii sa existe pe lumea asta si din acest motiv nu ma acceptanimeni.
Dar am iesit din aceasta zona, in timp cu mult efort si cu mult chin din partea mea, a ba chiar fara nici un pic de ajutor din partea oamenilor din jurul meu (pe care nu il am nici acum), am iesit si am realizat ca toate lucrurile astea de care ma temeam erau de fapt niste himere ce odata depasite te lasa sa respiri.
De ce? Pentru ca sunt convinsa ca sunt multi oameni pe acolo care trec prin aceeasi situatie ca a mea, care nu au cu cine sa vorbeasca si care se simt complexsati de diverse probleme pe care le au, fie ele fizice sau nu. Pentru ca vreau sa le arat acestor oameni ca poti iesii de acolo si ca poti sa ai incredere in tine. Pentru ca vreau sa-i ajut pe cei care sunt in aceeasi situatie ca a mea sa se simta mai siguri pe ei si pe fortele lor. Pentru ca eu toate astea le-am invatat de una singura si mi-a fost ingrozitor de greu (mai ales ca nu ma sustine nimeni) si imi este in continuare.
Nu pretind ca sunt experta sau ca am trecut de tot si toate dar din putinul pe care l-am invatat pe mine vreau sa va impartasesc si voua celor care treceti pen aceste lucruri si care probabil nu aveti pe nimeni mai apropiat sa va asculte sau sa va ajute.
Va imbratisez cu drag toate si va doresc tot binele din lume!
Nicoleta

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu