Despre dependenta de Shopping

Buna dimineaata dragele mel! Tabietul meu din fiecare dimineata este sa-mi beau cafeaua in timp ce imi verifica conturile de youtube, de faceook, twitter, instagra s.a.m.d., stiti voi! Toata nebunia din zilele noastre. Ca aproape in fiecare dimineata dau de cateva clipuri pe youtube, care anunta cu litere mari, mari cat toata pagina Hawul!! HAUL!!! HAULLLL!!! De aici si ideea pentru ce va scriu.

Stiu ca in urma cu vreo zece ani cercetatoriii au demonstrat ca in mare parte febra cumparaturilor le loveste pe femeile singure si/in depresie. Cica, la vremea aia, shopping-ul era o forma prin care femeia ascundea sau refuza sa accepte o problema pe care  o are.

Dar acum? Acum mai este la fel? Se mai aplica aceeasi formula si astazi? Sincer, eu nu cred! Cred mai degraba ca a devenit o “moda” sa faci “shopping”, sa cheltui pana si banii pe care nu-i ai si sa te lauzi cu cate ai cumparat de parca asta iti afecteaza cumva destinul (iti afecteaza…portofelul numai).

Pana si eu, ma trezesc cand merg prin magazine, ca am o senzatie ciudata in interiorul meu, de parca ar fi un omulet mic, verde, urat si rau, care imi zice in mod constant “o vreau si pe asta, si pe asta, si pe aia….a ba stai si ai uite ce draguta e!”, pe cuvant, nici nu mai am nevoie de o liota de “prietene” care sa chirai in spatele meu ori de cate ori vad un blug din sezonul trecut scos ca fiind din colectie noua si cu o reducere sanatoasa pe landga el. Ei, vorba vine reducere…stiti la ce ma refer! Sau de alte foarte multe ori ma trezesc asa, din senin, alergand pe diferite site-uri, pe care imi fac wish;ist-uri pentru cand o sa imi vina urmatorii bani, si vai ce o sa-mi mai iau!!!

Din fericire am ajuns  destul de rationala si nu ma arunc de fiecare data cand imi zice omuletul verde, chiar dacaa si mie mi se intampla sa intru intr-un magazi dupa UN singur produs de care am nevoie, fiindca mi s-a terminat, si eveident ies cu o pungaa. De fiecare data ma intreb daca sigur am nevoie de acel lucru sau ma angajez sa il folosesc foarte des. Dar, oare nu toate spuneti chestia asta? Oare nu toate incepem asa dupa care dam pana si banii de mancare pe pantofi? Intreb si eu…

Sa nu maintelegeti gresit! Nu zic ca shpping-ul e un lucru rau sau ca persoanele care o fac, comit ceva oriil. Nu! Dar unde este echilibrul? Pana unde este bine sa mergi si cand ai o problema? De ce facem din obsesia asta mondiala de a avea o gramada de chestii, un lucru personal? Sau si mai bine…cate dintre noi isi pun intrearile astea?

Care este parerea voastra? Sunteti dependente su nu de shopping? Si daca da, cat la suta din ce cumparati folositi in mod constant?

Va pup si sa aveti o zi minunata, multumesc ca ati trecut pe aici!

Nicoleta